Cum să câştigi o campanie electorală?!

Pentru ca o campanie să fie eficientă în fruntea partidului trebuie să fie  o personalitate puternică, indiferenţi de câţi consilieri de imagine n-ar avea, dacă conducătorul echipei n-are carismă nu poate să transforme radical şi partidul are puţine şanse de a învinge. Este important cum arată aspectul fizic al unui lider, o simplă vedere a feţei a unui om politic provoacă reacţii pozitive sau negative. Trebuie de acordat o mare atenţie limbajul trupului  aici aş propune autori ca Alan Peace, Milton Cameron, nu uitaţi că dintre cei care vă privesc 55 % reţin cum arătaţi, cum sânte-ţi îmbrăcat; 38 %  limbajul trupului; 7 %   tonul vocii şi cuvintele pe care le spuneţi. Este cunoscut că odată  ce te-ai implicat în politică cu această imagine vei fi  perceput tot restul

Boierii se închinau la Poartă, deputaţii se închin la Kremlin!

Din evul mediu până în prezent mulţi au pus ochiul pe Moldova, pe acest teritoriu a avut loc războaie, cotropiri ale polonezilor, ungurilor, turcilor şi a ruşilor  însă n-au reuşit să-i facă pe moldoveni să renunţe la limba română şi la credinţă. Domnia lui Ştefan cel Mare (1457-1504) a fost perioada cea mai glorioasă din istoria medievală a românilor. Politica internă a noului domn s-a deosebit de la bun început de cea a predecesorilor săi, prin faptul ca el a chemat la colaborare boierii din anturajul fostului domn, înzestrându-i cu proprietăţi funciare şi acordându-le înalte dregătorii. Boierii care urmase pe domnul pribeag Petru Aron în Polonia s-au întors în ţară. Reuşind să instaureze în ţară un echilibru social, marele domnitor a pus capăt luptelor dintre fracţiunile boiereşti si a creat o bază socială pentru consolidarea puterii domneşti. O altă măsură întreprinsă de domn a fost întărirea instituţiilor centrale ale statului: Sfatul Domnesc, administraţia locală, oastea şi sistemul de apărare a ţării. Sfatul Domnesc era organul prin care boierii participau la conducerea tarii. El era convocat şi prezidat de domn având o componenta

Rolul Federaţiei Ruse în susţinerea separatismului transnistrean

Pentru aşi atinge scopurile Rusia a folosit întotdeauna mijloacele de presiune ca cum ar fi cele economice, politice şi militare care ducea până la divizarea statului vizat. Exemple sunt numeroase ca cum ar fi Georgia, Azerbaidjanul.  Este cunoscut faptul că regiunile separatiste Abhazia , Carabahul de Munte, Osetia de Sud şi Transnistria au organizat numeroase summituri care era sponsorizat de Moscova. Rusia nu a recunoscut, oficial, de jure, entitatea separatistă Transnistreană, preferând,, să îngheţe’’ situaţia conflictuală locală și să trimită ,, căştile albastre’’ ruseşti, ceea ce demonstrează oportunismul său. De fapt şi războiul izbucnit în Transnistria în vara anului 1992 n-a fost altceva decât o încercare a Kremlinului de a păstra controlul asupra Moldovei şi de a ţine România în şah permanent, ideea

Societatea civilă din Transnistria

Majoritatea organizaţiilor din Transnistria sânt controlate de către guvern, dar există şi câteva excepţii onorabile. Autorităţile trec de la o extremă la alta – de la suprimarea oricăror organizaţii ce nu urmăresc  în mod absolut interesul statului la cooptarea celor ce urmăresc în  mod absolut interesul statului la cooptarea celor care urmăresc acest interes. De exemplu, există o relaţie extrem de strânsă între stat şi Biserica Ortodoxă. În  schimbul  unor concesiuni pentru petrol, zahăr etc., Biserica susţine statul.  Biserica este o mare casă de comerţ. Tot astfel, organizaţiile sunt  folosite ca instrumente cerându-li-se  să semneze petiţii false.  Aşa cum spunea un comentator : ,,Preşedintele îşi adresează aceste petiţii lui însuşi’’. Principala  problemă este aceea că majoritatea  grupurilor au un orizont limitat. Ele îşi irosesc energia evitând să intre în conflict cu autorităţile, iar activităţile lor rămân  mai degrabă la nivelul idealului. Ele se bazează pe câţiva voluntari şi nu pe implicarea  mai largă  a  oamenilor. Astfel lor  le lipseşte sprijinul popular atunci când este nevoie să se ridice împotriva autorităţilor. Ele nu prind rădăcini, nici nu-şi folosesc  influenţa pentru a aborda problemele fundamentale. Într-o anumită măsură, aceste limitări pot  fi rezolvate  prin activitatea  de dezvoltare  a capacităţilor realizată împreună cu societatea civilă.  Autorităţile locale oferă totuşi unele posibilităţi de colaborare şi ar putea  reprezenta singura  cale de angajare alături de regim

Cauzele conflictului Transnistrean

Ca urmare a dezmembrării Uniunii Sovietice, Moldova şi-a declarat independenţa şi în momentul de vârf al naţionalismului a instituit  limba română ca  limbă naţională; sprijinul pentru reunificarea cu România a devenit tot mai mare şi a alimentat tensiunile etnice cu precădere în regiunile unde se vorbea limba rusă, dar şi printre găgăuzi, bulgari şi alte minorităţi. Această explozie de naţionalism a fost controlată ulterior dar a lăsat urme până în ziua de astăzi.   Conducătorii politici din Transnistria au înţeles că au şansa de a  separa această regiune bogată de Moldova şi de a folosi în propriul ei  interes. Ei au reuşit să-şi asigure sprijinul popular din cauza  problemei lingvistice. Transnistria şi-a declarat  independenţa la 2  septembrie 1990 şi a reuşit cu uşurinţă să reziste încercărilor  moldoveneşti de a anula prin forţă separarea regiunii, deşi  nu avea  decât  600 000 de oameni în acel moment împotriva celor  aproximativ 3,3 milioane de restul Moldovei. Conflictul armat a fost  de scurtă durată şi  regiunea  a rămas în afara Moldovei. Prezenţa  militarilor ruşi activi în rezervă a ajutat Transnistria să învingă forţele moldoveneşti . Dacă vrem să plasăm toată această istorie într-un context regional, formele stridente  de naţionalism care au apărut o dată cu dezmembrarea Uniunii Sovietice au creat tensiuni violente în majoritatea  ţărilor la periferia  Rusiei şi mai ales în Azerbaidjan, Georgia şi Moldova. Încercând să-şi menţină influenţa  dincolo de periferie, considerată cândva ca fiind  aproape un teritoriu străin, Rusia a permis sau chiar a cauzat aceste tensiuni. Nici o rezolvare politică nu se putea lua fără  cooperarea Rusiei, iar naţionalismul

Cronica implicării UE în reglementarea transnistreană

www.europalibera.org

Seminar organizat de Universitatea Liberă Internațională cu scopul declarat de a prezenta perspective diferite asupra conflictului

Universitatea Libera Internationala a gazduit astazi un seminar despre istoria implicarii Uniunii Europene in rezolvarea conflictului transnistrean. Chiar daca a fost un seminar cu usile inchise, Paul Hodorogea a incercat sa afle de la studentii care au participat ce cunosc ei despre conflictul de pe Nistru.

Andrei Plop, student in anul anul 3 la facultatea de Relatii Internationale, are motive personale pentru care este interesat de subiectul problemei transnistrene. El este originar din Criuleni, localitate situata in vecinatatea imediata a regiunii transnistreane. El se declara convins ca problema transnistreana putea fi rezolvata demult, dar criza politico-economica din Republica Moldova a blocat procesul.

Andrei Plop: „Transnistria nu este o problema pentru noi. Fraţii de peste Nistru nu sunt o problema pentru noi. Problema este in armata a 14-a si in separatistul de Igor Smirnov”.
Europa Liberă: Dar cum ar trebui rezolvat conflictul transnistrean?